Agentul pentru testarea software

Agentul ține împreună ce într-un proiect se desparte ușor: cerințele, cazurile de test, rezultatele și defectele. Fiecare caz de test pornește de la o cerință și ajunge într-un raport, astfel încât se vede oricând ce e validat, ce e în curs și ce nu are încă acoperire.

Scenariile se scriu punct cu punct din cerințe, cu cazuri pozitive, negative și la limită. Un defect primește clasa de severitate, se remediază, se retestează și abia apoi se închide, cu regresia zonei atinse.

Ce afirmă despre un standard se sprijină pe sursele lui, păstrate local; ce nu găsește acolo spune deschis.

Mai puține defecte ajunse la utilizatori. Dovezi pentru fiecare cerință. Aceeași răspundere, a omului.

Testarea începe odată cu prima iterație, nu la finalul dezvoltării. Rolul care dezvoltă este separat de rolul care validează: cel care a remediat un defect nu îi validează și închiderea.

Criteriile de intrare și de ieșire. Testarea formală începe cu componenta instalată în mediul de test, cu testele automate trecute, cu documentația funcțională disponibilă și cu echipa beneficiarului instruită. Se încheie cu toate scenariile planificate executate, fără niciun defect critic sau major deschis și cu rezultatele consemnate.

Defectele. Patru clase de severitate — critică, majoră, medie, minoră —, aceleași în toate etapele, ca raportarea să fie comparabilă. Orice remediere e urmată de retestarea scenariului afectat și de suita de regresie, ca să se confirme că nu a stricat altceva.

Acceptanța. Criteriile sunt ale beneficiarului și se preiau integral; verificările interne ale echipei le completează, nu le înlocuiesc.